La Colţ

Voi știți faza cu fantoma? Pe scurt treaba e cam așa: într-o localitate de lângă Bacău, Andrieșești, o tânără a murit acum vreo trei săptămâni. Toate bune, mai moare lumea, nu trebuie să facem o tragedie și nici o poantă din asta. Faza nasoală e că sufletul femeii (fantoma) a fost prins făcând blatul către lumea cealaltă, iar nașul l-a dat jos din tren lăsându-l de izbeliște în zona de tranzit. Ei și-așa fantoma a început să își facă de cap prin casa babacilor, aruncând cu tigăi, spărgând geamuri și fugărindu-i pe toți ce i-au ieșit prin cale; cam ca o criză dintr-aia pe care o faci când te trezești la aeroport cu zborul anulat. Moșnegii, preotul satului și șeful de post au avut cu toții de-a face cu fantoma buclucașă și nimeni nu a reușit să îi dea de cap sau în cap până acum.

Și ce face românul la ananghie? Pe cine cheamă? Cine este detectivul number One al României? Cine altul decât Dan Diaconescu, omul televiziune, care și-a trimis brigada la fața locului pentru a intervieva fantoma. Toate bune și frumoase leidiz end gentălmen, live from Andrieșești unde preoții își dau duhul sfințind locul și fugărind fantoma cu aghiasmă. Pe ecran frumos, în dreapta jos deasupra benzii cu știri-bombă, un anunț-petardă: ”dintr-un moment într-altul urmează să apară fantoma”. E 22 și ceva, fantoma nu se lasă filmată, iar eu cred că nebunii nu fac decât să o întărâte. Amatorii ăștia nu își dau seama că casa (pardon) fantomei e lângă poligonul de tragere al armatei? Și că la orice poligon care se respectă există tancuri, kalashnikoave și muniția aferentă? Dacă îi vine naibii fantomei prin cap și începe să tragă ca bezmetica pe-acolo? N-o mai prinde nici mama ghostbusterșilor. Băi vă rog eu frumos, locuiesc la nici un kilometru de locul cu pricina, fiți oameni serioși și lăsați feme…iertare, fantoma în pace că vreau să pot ajunge și eu la casa mea. Mai știu eu de ce e în stare fantoma asta, poate blochează drumul național Doamne iartă-mă.

În ultima vreme am dat numai de bloguri retardate. Toți sunt loviți în aripă, pasionați de muzică, fotografie și bineînțeles Photoshop. Hai băi, dați-o dracului. Cum naiba să faci o pasiune pentru Photoshop? Ce prohabu popii, mângâiați iconița zi de zi cu mausu? Faza mișto e că mă încadrez și eu în profil: lovit în aripă (am ficatul praf, suspect de oboseală, alcoolism sau o hepatită beton), fotograf nedescoperit (nu știți voi câți ghiocei și câte frunze uscate am pozografiat) și da, lucrez în Photoshop (ultima dată am ”mănărit” niște semnături). Deci sunt un retard. De fapt blogul ăsta este retardat.

Exemplu de blog retardat aici.

Dar am găsit și două interesante: unul folositor și altul care m-a distrat.

A și am mai observat că majoritatea blogurilor retardate sunt găzduite de wordpreș. Deci iar mă încadrez în profil.

tag de la Mărioara

Primele 5 cd-uri audio piratate posedate în viaţa asta (şi cea de dincolo, de ce nu?!):

Metallica – Load si Reload. Se întâmpla în ‘97 când trebuia să acopăr cu ceva zgomotul provocat de șantierul din casă. A fost momentul în care am trecut definitiv de la casete la CD-uri, urmate cam tot în vara aceea de mp3-uri.

No Doubt – Tragic Kingdom. Gwen, I still love you.

The Verve – Urban Hymns. Unul din cele mai bune albume ever. Îl ascult cu plăcere și acum.

Bryan Adams – On a Day Like Today. Ete na, ce să zic…începusem să am și eu sentimente

*later edit: mi-am adus aminte de un album Nana cu copertă neagră, dar nu mai știu cum îi zice și mi-e lene să caut

Primele 5 cd-uri originale avute în viaţa asta şi pe banii cui:

Aici e destul de simplu. Pentru că singurele CD-uri originale cumpărate au fost cu muzici de pe la noi. Bineînțeles există și o excepție. Toate au fost luate din banii părinților mei care au fost înțelegători cu mine și nu s-au crizat nici când am ajuns la 100 de CD-uri, nici la 200 și nici când am început să mai arunc din ele (erau căliți de la experiența casetelor).

Timpuri Noi – Basca abundenței. Pfff era pe vremea lui Starsteișăn Proefem.

Vița de Vie – Fenomental. Tot Pro TV-ul, trăiască-i banii. Au avut un videoclip demențial pentru Basul și cu toba mare.

Phoenix – Mugur de fluier. Clasici nene… Și după asta am tot cumpărat albume că nu îmi plăcea cum se aud mp3-urile.

Sarmalele Reci – Răpirea din Serai. Zoltan, toata stima!

*spoiler warning- excepția*

Scorpions – Acoustica. Primit de Crăciun de la Andreea. E primul și singurul CD audio original cu muzică străineză. E și acum în mașină și îl ascult de fiecare dată când ajung prin BC. Țin minte că mă uitam la el ca la icoane. Avea coperta lucioasă, tipărită pe hârtie de calitate și pentru prima dată descoperisem o cărțulie cu versuri.

5 oameni (e ceva cu cinciul ăsta?!) care mi-au completat pasiunile muzicale suficient încât să îmi fie ruşine să zic: “fuck off, man, nu cred că avem aceleaşi gusturi”:

Tata & tata’s step brother – oamenii ăștia mi-au băgat în casă Black Sabbath, Alice Cooper, Metallica, Phoenix, Sphinx, Creedence Clearwater Revival, Queen, Beatles, Jean Michel Jarre, Vangelis… Chiar mă consider norocos. Știu că prin clasa a II-a, în vacanța de vară, ascultam viniluri cu Beatles în timp ce citeam Biblia pentru copii primită în urma trimiterii unei scrisori la Cartea Cărților (erau niște desene animate pe-atunci). Mă rog, ulterior am aflat că erau sponzorizați de penticostali or something. Dar nu asta e important, ci că taică-miu a fost dispus să investească sume considerabile în scule audio atât acasă, cât și pentru mașină și în viniluri, casete și CD-uri.

Marius – Eh, Marius nu știe, dar la el am ascultat prima dată Black Album de la Metallica. Enough said.

Tudor și Alex – cam prin clasa a IV-a ne-am descoperit veleitățile de roacări sau metaliști cum era vorba pe-atunci. A fost perioada de experimente de durată sau nu, gen Obituary, Sepultura, Iron Maiden, Manowar, Nirvana, Pantera… Și a mai fost o chestie cu primul album BUG Mafia pe care îl ascultam pe ascuns la mine sau la Alex. Recunosc că am fost de-a dreptul încântat să aud cum țipau ăia”bag **** în ***** înainte și’napoi la la la la la la la la la”. Mi s-a părut ceva senzațional pentru acea vreme.

Costinești 2000 și 2001 – Nu-i un om, e ceva mai mult – o serie de întâmplări și de prieteni de la care am adunat puțin câte puțin. Și așa am crescut

Andreea – de la ea am adunat muzica gen Expirat. Aia de îți sună foarte cunoscută și îți vine să o fredonezi sau să dansezi pe ea. De obicei singurul hit al unei formații, dar pe care îl asculți over&over again. Bineînțeles că nu știam niciodată cine/ce se aude, dar aveam aproape wikienciclopedia de versuri. Dacă nu știam cum stă treaba, puteam jura că lucrează la lyricsfreak.com

Și gata, că îmi aduc aminte de tot felul de chestii legate de muzică, CD-uri, concursuri de karaoke și cântări și altele. Noapte bună copii. Merge mai departe către cine dorește. Mie chiar mi-a prins bine, mi-am adus aminte de unele lucruri faine.

*overheard in 601 (ca să nu fie nici un dubiu)

- Pisică, ce zici, trebuia să mă fi dus la casting, la MediaPro? Cică se filmează un film românesc.
- Nu știu pisică, poate că trebuia.

- Păi am să mă duc mâine atunci. Înțelegi?

- Da’ poți și mâine?

- Da, nu știi că ți-am zis că e azi și mâine. Dar azi nu m-am dus că am aflat la 11 de el și trebuia să fiu la 3. Înțelegi? Și făceam cel puțin două ore cu mașina.

- Pisică, da’ ce înseamnă ”casting” motamo?

- Motamo? Un fel de revedere, de reuniune. Nu știu, mă rog se uită aia la tine. Auzi, dar ”motamo” cum se scrie?

- Cum să se scrie… cum se aude. Mami, eu zic că ar fi trebuit să te duci, știi doar că te pricepi la de-astea.

- La ce?

- La astea cu filmele.

- Pisică, dar știi cum de m-au sunat? Știi că ți-am zis de tipul ala de când am fost la focus, la ăia cu brandingul lor… Ăla îl știa pe Florin Piersic. Înțelegi? Avea poze pe telefon cu el și avea și numărul lui. Înțelegi mămicuță?

- Înțeleg pisică.

- Și mi-a dat numărul lui Florin Piersic. Mi-a zis să îl sun, că sigur i-ar fi făcut plăcere lui Florin Piersic să vorbească cu mine. Înțelegi? Cică îi place să fie sunat, vorbește cu toată lumea. Mi-a zis că se filmează un film românesc în regia….ăăăă…în regia…nu mai știu, una de-a făcut mai multe. Înțelegi?

- Înșeleg pisică.

- Și mă susține pisicul meu? Da, mămică?

- Da pisică, du-te acolo. Chiar dacă nu te aleg pe tine, da’ cine știe poate le place de tine și o să joci în film.

- Pisică, mie îmi place că tu vezi mereu partea plină a paharului. Înțelegi?

- Înțeleg pisică.

Bă, care dracu’ m-ai înscris în roblogfuckfest?

Acum dacă tot sunt acolo, votați. Numai așa va ajunge la mine trofeul ”Lingura de lemn” împreună cu sceptrul de rege al internauților frustrați care își varsă nervii pe blog. Bă, eu nu vreau în blogoșpilul vostru! E blogul meu și doar eu am dreptul să îl violez. C’așa-i în tenis.